Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru IN TON CU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 154 pentru IN TON CU.

Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnații

... De la oameni învățați Că norul ce vine este Plin de ploaie cu cîrnați, Și cum că vin le e teamă Niște păsări după el, Cu aripile d-aramă Și cu ciocul de oțel, Și dau toți cu socoteală Că de mulțime ce sînt, Viind într-a lor iuțeală, Vor face rău pre pămînt. Nevasta-ncepu să zică : - Ce spui ? așa ... vreme Și la zapciu fu chemat. El iar fără a se teme Îndată s-a-nfățișat, Căruia-ncepu să-i zică Cu un ton foarte răstit : - Cum tu de n-ai nici o frică Să ții ceea ce-ai găsit? Nu știi că de stăpînire Avem strașnice porunci Pentru ... două sînt negreșit. Tu dar spune adevărul Și nimica mi feri, C-apoi te trîntesc ca mărul, De nu vei descoperi. Nevasta, de spaimă mare, Cu gînd a se apăra, Începu cu tremurare Înaintea-i a jura Cum că numai o căldare Au fost scoa ei din pămînt De mai mult ea știre n-are ... găsit acești bani voi? Ea gîndindu-se în sine Îi dete răspuns zicînd: Nu țiu minte așa bine Ca pe ce vreme și cînd... Cînd cu ...

 

Ion Luca Caragiale - Triumful talentului

... scriituri - engleze, italice, gotice, batarde, ronde, majuscule, minuscule, ș.cl., în fel de fel de mărimi, de la doi centimetri până la un milimetru, și cu și fără transparent. Era acuma gata... Dar, în ajunul concursului, se-ntâmplă, cum se-ntâmplă în orice poveste, să se-ntâlnească - cu cine? cu o veche a lui cunoștință, cu bunul său camarad de odinioară, cu Ghiță Nițescu, băiatul cu degetele degerate. - Ghiță! - Niță! Și din vorbă-n vorbă, află Niță că tata lui Ghiță, după ce a scăpătat, a murit ... amice Ghițică! - Apoi, dacă mi-a ordonat ministrul să merg... se poate? - Apoi, mă prezent și eu, Ghiță. - Bine, prezentă-te și tu. - Cu mine! la caligrafie, Ghițică? - Cu tine la caligrafie... Eu știu ce mi-a ordonat ministrul. - Bine! Cu așa ton a pronunțat Niță acest bine! încât Ghiță, după câteva momente de gândire tăcută, i-a zis: - Niță... eu am venit în ... Niță s-a purtat foarte galant; pe câtă vreme mâna degerată a camaradului său tremura de emoție pe hârtia ministerială, Niță, cu ...

 

Iacob Negruzzi - O dorință

... Iacob Negruzzi - O dorinţă O dorință de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Pentru ce cu chinu-n mine     Pe pământ mai rătăcesc, Ce dorință mă reține     Chin, viață să sfârșesc? Cu o singură lovire     Al meu chin aș alina De durere, de iubire     Tot deodată aș scăpa! Ah! eu știu ce mă oprește     Toate, toate-a ... văd odată,     Aș vrea s-o văd dormind, Ochiul său să nu mai poată     Să mă ucidă crud privind, Să nu poată să-mi vorbească     Cu-acel ton nepăsător Ce-a făcut să se-ngrozeascâ     Al meu suflet simțitor. Atunci ochiu-mi să se-ncline     Spre frumosu-i chip visând Și ...

 

Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească

... viețuire Eu știu să o prețuiesc Și de acea fericire Voi bucuros să-ți vorbesc. Dar florile și verdeața, Apusul și dimineața, Și fluierul câmpenesc, Cu patimi, cu chinuri grele, Cu starea inimii mele, Nicicum nu se potrivesc. Departe de-acele locuri, Ce poate m-ar fi-nsuflat, De țărăneștile jocuri Ce-adesea m-au încântat ... ce e neapărat. Spre patru părți ale lumii Patru ferestre privesc, Și dacă pe tonul glumei Slobod îmi e să vorbesc, Al lor număr, micșorime, Cu a casei înălțime Atât nu se învoiesc, Încât ochiul ce le vede Cu lesnire poate crede Că se plătea altădată Vreo dajdie însemnată Sub nume de ferestrit; Măcar că nu mi se pare Nici undeva am citit, Că ... una, Treptat s-au desființat, Ca frunzele ce furtuna De verzi le-a smuls, le-a uscat, Mi s-arăta înainte; Cu gândul mă întorceam La locurile dorite, În valea ce-atât iubeam. Vedeam livada, grădina, Poteca ce des călcam, Părul înalt și tulpina Unde copil mă ... depărtate, Unde străin te numești, De-auzi pe neașteptate Limba care o dorești, Limba acea părintească, În care tu te gândeai, Ce-n vârsta copilărească ...

 

Ion Luca Caragiale - Situațiunea

... zicem, nici înainte de independență, în detrimentul prestigiului, care trebuie toți să lupte, dacă e vorba să aibă pretenții de oameni politici... Dumneata nu vezi, cu chestia economiilor... - Ba văz! - Apoi, dacă vezi, ce mai umbli cu mofturi? - Ba nu umblu de loc cu mofturi; e o chestie destul de grea. - Economii? Hm! Zice că face economii... mofturi! și cu bugetul încărcat cu treizeci și șase de milioane, care mă prinz cu dumneata pe ce poftești că nu poate pentru ca să fie o realitate... - Dacă e vorba de economii - zic eu - pentru ce nu desființăm armata ... poți pentru ca să știi de azi pe mâine cum poate pentru ca să devie o complicațiune... Dumneata nu vezi ce se petrece în China cu boxerii, și toată Europa nu poate pentru ca să se-nțeleagă; asta e o chestie mare, nu vorbi așa, îmi pare rău! S-a ... pot, monșer, pentru ca să stau când face... Mă plimb așa de colo până colo; mai beau o bere, un macmahon, un șvart, mai vorbesc cu un prietin, trece vremea; și când mă-ntorc... gata. - Face greu? - Știi, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Ăl din urmă, Costică, a fost ...

 

Grigore Alexandrescu - Epistolă către Voltaire

... A zice că te-ai luptat abuzul să războiești; Nu, temelia-ai surpat în dogmele creștinești. A! dacă talentul tău, mai bine-ntrebuințat, Cu soarta-i a se lupta pe om l-ar fi înarmat! Dacă pe drepți întărind, pe răi ai fi îngrozit, Îngerii numele tău ... te-ai născut, Stilul era curățit și drumul era făcut. Altfel e-n țară la noi: noi trebuie să formăm, Să dăm un aer, un ton, limbii în care lucrăm; Pe nebătute cărări loc de trecut să găsim. Și nelucrate câmpii de ghimpi să le curățim. Aș vrea să poți să ... pe șleau ca preotul de la sat Zice că e deslușit, se crede simplu; iar eu Mă trag deoparte, privesc, și scriu cum dă Dumnezeu. Cu toate-acestea luăm titluri de mari autori, Dăm sfaturi și osândim, ne facem legiuitori, Ne credem pe cât putem ai lui Apolon nepoți, Râdem de ... am face ceva, am fi de vreun folos: Avem un dialect bun, ușor și mlădios; În el fiece cuvânt nu e ca la voi legat, Cu un articol semeț, cu ...

 

Ion Luca Caragiale - Meteahnă

... l-am salutat frumos, i-am zis pe ungurește: "Bună dimineața poftesc!" Auzindu-mă, omul s-a transfigurat; de unde ieri sta posomorât cu ochii-n taler, acu deodată, radiând prieteșug din ochi, cu un zâmbet afabil, m-a întrebat în limba lui: "Dar domnul știe ungurește?" I-am răspuns că am știut puțin când eram copil ... a vreunei culturi străine, mai ales europeană, este de-a dreptul păgubitoare maghiarismului; de aceea trebuiesc descurajate, condamnate, persecutate chiar (la nevoie, cu mijloace violente) toate apucăturile de contact, fie pe cale publică, fie pe cale privată, cu vreun curent de civilizație nemaghiară. Limbă?... numai cea națională maghiară! Literatură?... numai cea națională maghiară! Artă?... numai cea națională maghiară! Știință?... tot așa. În fine ... lumea are să stea pe loc, n-o să se mai învârtească pământul, soarele o să se stingă - cataclism universal! s-a isprăvit cu omenirea! Până la dar însă , maghiarul meu avea aerul feroce și tonul tunător; dar de la dar însă încolo, lua aerul dulceag și tonul duios ... plăcut. ...

 

Grigore Alexandrescu - Vulpoiul predicător

... Logica știind de rost, Făcu plan ca să vorbească Și să predice-n pustii; Se silea să dovedească, C-un stil dulce, vorbe mii, Că cu o simplicitate Și cu traiul cel cinstit, Cu năravuri lăudate, E oricine fericit; C-astă lume desfrînată Totdauna ne-amăgește, Fără a ne da vrodată Cîte ne făgăduiește. Dar la buna ... sînt nesățioși. Atunci cerbi, ciutele toate Ascultau întru mirare, Și în lacrimi cufundate Plecau de la adunare. Vulpea-și făcu mare nume; Un leu foarte cu credință, Domn p-acea parte de lume, Să o vază-avu dorință: Deci și ea cu bucurie La palat grăbi să vie, Unde ajungînd vorbește; Tonul ei înmărmurește P-ai pădurilor tirani: Cu putere ea descrie Slaba nevinovăție, Pradă acestor dușmani, Cufundată în durere, Cerînd la-nalta putere Asupră-le ajutor. Curtezanii în mirare Ascultau cu supărare, Căci așa vrea prințul lor, Care plin de bucurie La palat pofti să vie Vulpea în acel minut. „Ce-ai vorbit, îi zise ...

 

George Coșbuc - Cetatea Neamțului

... mpușcătura Măi Spancioc, mai ține-ți gura. Dar plăieșii din cetate Răspundeau vârtos și ei: Comandantul Onofrei, Cel cu pletele-ncurcate, Și cu straiu-ncins cu tei, Dând adânc zăvorul porții, Se zbătea ca-n ceasul morții. Și-au bătut o săptămână Leșii-n zid; dar zidul, prost, Sta pe loc ... mai bine-o sârbă! Iată poarta se descuie. Leșii,-n vale, pe sub plopi, Se crucesc, se cred miopi Ce văd ei? Din cetățuie Doi cu doi, vro zece șchiopi, Onofrei ridică tonul: Un doi, un! Și stați, plutonul! Cu sprâncenele-ncruntate Strigă rex: Sto pojo boi? Cine dracul sunteți voi? Noi? Plăieșii din cetate. Zece-am fost, pieriră doi. Rex făcu o mutră lungă ... pol și două ruble! Dând din mâini ca cel ce-alungă Gânduri rele: Eu sunt bun. Apropo, ce-am vrut să spun? Onofrei, te văd cu pungă, Dă-mi o mână de tutun. N-am fumat de-o săptămână, Pune-l ici, te rog, în mână. Și-aprinzând chibritu-n pripă ... mânca? Dar la urmă, cui i place... Mon Dieu! Nu te supăra: Tot făcurăm noi doi pacea: Ia să văd, cum e pogacea? Și apucând cu ...

 

Vasile Alecsandri - Gondoleta

... Vasile Alecsandri - Gondoleta Gondoleta de Vasile Alecsandri Cu Ninița-n gondoletă Când mă primblu-ncetișor, Trecătorul din Piațetă Ne privește-oftând de dor, Atunci cerul se-nsenină, Lucind vesel l-amândoi, Ș-Adriatica ... pe-a marei val, Pentru noi Siroco tace Pe-a lui Lido verde mal, Și sub lunga să lopată Gondoleta saltă lin, Cu Ninița legănată Legănată pe-al meu sân. Mână vesel, lopătare, De la Lido la San-Marc. Ia de-alung Canalul Mare Ce se-ndoaie ca ... fi senin pe cer, La Gindeca, spre lagună, Zbori, voinice gondolier. Du-ne, Toni,-n liniștire Pân' ce, stând gondola ta, Viața noastră de iubire Cu

 

Mihai Eminescu - Ondina

... nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute        Și noaptea din nori        Pe-aripi de fiori Atinge ușoară, cu gândul,        Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceață pustie și rece, Un june pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece        Și calu-i turbat        Zbura necurmat Mânat ca de-a spaimelor zână        Bătrână. Pe aripi de munte și stânci ... Ca cerbul ce s-alță în creștet de stânci, Urmat de săgeat-arzătoare, E calul ce sare prăpastii adânci În zboru-i puternic și mare,        Cu nara arzând,        Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge        Și-ajunge. Iar junele sare ușor de pe el Sub mantă-i purtând mandolină, Cu inima plină de-amoru-i fidel, Cu mintea de visure plină,        De grile de fier        Al meu cavaler S-avântă cătând pe fereastă        Și-adastă: Ca gânduri palide din ore dalbe Zboară ... ce-a cules Din unde, din munte, din vale, Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres Îl pierde în coardele sale.        Vărsându-l cu dor,        Plângând râzător, El cântă ...

 

   Următoarele >>>